Omor pentru confortul masinii mele iulie 20, 2008
Posted by andraste in Despre viata, Lol of the day, Overseen.Tags: masini, parcare, vecini
add a comment
Asta e principiul dupa care se ghideaza majoritatea conducatorilor auto. Si cum locurile de parcare sunt putine, pentru a-ti putea parca masina trebuie sa strabati un adevarat drum initiatic. Cu atat mai mult cu cat esti un biet chirias si esti si rezident de Bucuresti. Dar asta nu-i o regula.
In blocul unde locuiesc parintii mei, masina unei vecine de la etajul 4 a fost atentionata ostentativ la stergatoare pentru ca vecina indraznise sa parcheze pe locul unui alt vecin de la etajul 3 care si-a luat de curand masina Renault Megane. Si o astfel de bijuterie nu poate fi parcata asa orisiunde. Dar locul disputat nu este inchiriat de la Primarie asa ca are dreptul sa parcheze acolo oricine, pe principiul “Primul venit, primul servit”.
Prietenul meu nu-si mai poate parca masina in spatele blocului unde stam cu chirie pentru ca a fost atentionat de nenumarate ori de vecini ,,binevoitori”. Ultima oara, intr-o sambata seara, ne-am trezit cu batai in usa. S-a dus el sa deschida buimac de somn. “Tu esti omu’ cu Renou’?”. “Da”. “Vezi unde-ti parchezi masina ca nu se mai poate s-o parchezi acolo”. “Dar dumneata cine esti?”. “Eu sunt omu’ cu Brecu’!”. Argument suprem si de netagaduit.
A, si stiti care-i principala distractie a celor din blocul nostru? Dupa ce vin de la serviciu, se posteaza in parcare, langa masini, cu dozele de bere langa ei si asteapta sa vada cine si unde parcheaza ca nu care cumva sa le blocheze lor masinile. Nu ca ar pleca undeva cu ele. Dar asa, preventiv…
Asa ca aveti grija unde va parcati masina pentru ca treaba asta a devenit deja o lupta pe viata si pe moarte.
Suprematia oamenilor inalti iulie 19, 2008
Posted by andraste in Despre viata.Tags: frica, sef, suprematie, urias
add a comment
Ati observat efectul pe care il au oamenii foarte inalti asupra celor din jururl lor?
Prima reactie e aceea de a-l masura pe uriasul de langa tine din cap pana in picioare. Apoi iti masori propria inaltime si inghiti in sec ca si cum ai avea un ciclop din mitologie in apropiere. Statura impozanta a unora isi spune cuvantul in majoritatea cazurilor.
Astazi, in metrou, am vazut 4 uriasi: 2 barbati si 2 femei. Si culmea: s-au nimerit in acelasi vagon. Cu mine. Si mai eram si pe scaun. 
Femeile filiforme (pentru statura lor), frumoase, una blonda, alta bruneta, fiecare cu picioare de 1,20 m si cu o inaltime totala de peste 1,85 m starneau curiozitatea suflarii masculine. Barbatii, unul slabut dar fooooaaaarte inalt (nu pot sa aproximez), iar celalalt inalt si robust te facea sa te simti pricajit nu doar prin inaltime ci si prin forta pe care ti-o imaginai ca poate s-o aiba un astfel de exemplar uman.
Si ei, uriasii simt privile timorate ale celorlalti. Si chiar se amuza… 
Noul meu sef este un urias. Pe langa faptul ca este foarte inalt, are si un aspect ce te poate face cu usurinta s-o iei la fuga mancand pamantul. Este grizonat, in jur de 50 de ani si cu o barba generoasa, demna de un carmuitor al Olimpului.
Biroul lui are ferestre mari si o usa din sticla. Si cei care vor sa intre sa vorbeasca cu el asteapta sa-si ridice Uriasul privirea pentru a le face semn din ochi sa intre. Astazi, Uriasul se intreba nedumerit de ce procedeaza toti asa cand ar fi mai bine sa bata la usa. I s-a raspuns simplu: ,,De frica…”
