Andraste by Andreea Negru

Pe cand eram eu clasa a patra (adica da-damult) nimic nu ma putea convinge ca nu sunt Sailor Moon cea adevarata. Desi nu aveam parul blond si nici ochii albastri si ma asemanam mai mult cu Sailor Jupiter, voiam sa fiu Sailor Moon pentru ca ea era cea mai puternica, era personajul principal si traia minunata poveste de dragoste cu Tuxedo Mask.

Si eram atat de pasionata de Sailor Moon incat vedeam desenele animate pe Italia 1, pentru ca putinele posturi tv romanesti din vremea aia nu le difuzau. Desenam Sailor Moon, colectionam abtibilduri cu Sailor Moon, mi-as fi dorit chiar un costum ca al lui Sailor Moon. Si cand ieseam afara ma jucam cu celelalte fete din bloc de-a Sailor Moon.

Sailor Moon a fost idolul meu mai mult decat Sandi Bell (nu stiu daca se scrie asa, dar whatever), Candy sau mai stiu eu ce alt personaj.

Iar muzica de la toate desenele astea era senzationala, stiu ca era in japoneza (sau chineza, sau whatever) si nu intelegeam o boaba, dar balmajeam versurile asa cum le auzeam eu. Iar cand auzeam genericul aveam niste emotii teribile: de-abia asteptam sa vad noul episod.

Oare pustii din ziua de azi mai asteapta cu atata emotie sa vada un desen animat?

Mai jos: un clip cu genericul.

Pe Youtube gasiti episoade intregi din Sailor Moon

Ce alegi primavara asta: sa fii super-optimist sau super-pesimist? Asta e intrebarea saptamanii…
Dupa ce am aflat ca Romania este una dintre tarile care vor fi cel mai mult afectate de cea mai grava criza financiara din ultimii 30 de ani asta din cauza ca romanii s-au imprumutat foarte mult la banci (cica au facut credite si ca sa-si ia hartie igienica - asta mi-a placut, ce-i drept :)), am schimbat sursa in cautare de mai mult optimism…Si peste ce credeti c-am dat? ,,Foametea ameninta statele Uniunii Europene“.
Si asta in paralel cu tabara cealalta: a super-optimistului ministru al economiei Varujan Vosganian care, dupa ce a anuntat ca el crede ca preturile de pe piata imobiliara se vor stabiliza, a recidivat si acum anunta un salariu mediu de 1.000 de euro. Asta prin 2010.
Asa ca: voi cu cine tineti?
Eu sunt optimista din fire

Exista!!!

L-am vazut la Universitate, in statia lui 336 si a tuturor celorlalte autobuze.

Cu parul cret valvoi, cam in genul lui Kramer, dar putin mai stilizat.

Cu un super-funky costum bleumarin metalizat cu guler tunica (of course) putin cam strident dar impecabil.

Ce credeti ca avea in maini?

Nu, nu o Biblie.

E adevarat, in mana dreapta, printre degete avea o bratara din aceea cu margele pe care le tot rasucea (semn ca-si facea omul mataniile) iar in mana stanga, cu o dexteritate extraordianara (in ciuda mainii stangi :P) manevra doua telefoane mobile, dintre care - evident - unul era din ala smecher cu touch-screen. Si bineinteles ca avea si hands-free astfel ca il suna pe tatal lui (mi-am dat seama din convorbire). N-am tras cu urechea - pur si simplu vorbea foarte tare, asa cum fac toti cei care vorbesc la hands-free :D.

Si tanarul nostru teolog ii povestea parintelui sau despre iminenta sa calatorie peste mari si tari. Ei unde altundeva decat la Ierusalim?!?

Pai fratilor, daca viitori nostri popi vor fi la fel de stilish wannabe ca si teologul nostru, atunci babele vor avea muuuuulte de comentat in biserica.

Uite ca n-am observat daca avea unghiile date cu lac

Un nou spot publicitar imi tulbura linistea…
Ea, in mijlocul camerei, plange de sare camasa de pe ea, vorba ceea, iar langa ea un sul imens de hartie igienica si un telefon. Cu hartia igienica isi sterge lacrimile si mu…nasul, iar la telefon se uita disperata asteptand sa sune…El. Si El suna: Alo, iubito? Ai avut dreptate. Am gresit. Te rog, iarta-ma!
Lacrimile dispar ca prin minune si ea alearga, cu sulul de hartie igienica cu tot, sa-l intampine la usa…toaletei…
Care-i morala? El se sterge la fund cu lacrimile Ei.
Funny, subtile but true…
Si-ar mai fi o morala: cum poti sa faci un barbat sa spuna: ,,Imi pare rau!”? Gasindu-i locul vulnerabil. Hihi!